
Măsuri pentru asigurarea unui statut favorabil de protecție și conservare a habitatelor și a speciilor periclitate din RBDD în context internațional
Cod SMIS 2014+ 123621
Scrumbia de Dunăre Alosa immaculata Bennett, 1835

Descrierea speciei
Corp moderat comprimat lateral. Vertebre 48-52, spini branhiali 34-69. Pleoapele adipoase lasă o fantă îngustă pupilară. Spinii branhiali nu depășesc lungimea lamelor branhiale. Variabilitatea se manifestă la lățimea și grosimea corpului. Masculii sunt mai mici decât femelele. Maturitatea sexuală se instalează la vârsta de 2-3 ani, la o lungime corporală de 20-30 cm.
Distribuția
Alosa immaculata Bennett, 1835 - scrumbia de Dunăre- cu fosta denumire științifică, Alosa pontica(Eichwald, 1838), este considerată relict ponto-caspic și este răspândită în Marea Neagră și Caspică. Întâlnită foarte frecvent în partea nord-vestică a litoralului Mării Negre de unde urcă mult pe fluvii, la distanțe de sute de kilometri. Poate ajunge accidental și în lacuri (mai ales în complexul Razim-Sinoie).

Habitat
Scrumbia de Dunăre este o specie marină pelagică, migratoare anadromă, care iernează la adâncimi apreciabile (adâncimi de 90 m) și la o distanță mare de țărm și care obligatoriu pătrunde în fluvii pentru reproducere. Migrația de reproducere are loc de la sud la nord de-a lungul coastelor bulgărești și românești, până la gurile Dunării, urcând pe fluviu. Migrația începe primăvara (sfârșitul lunii februarie, începutul lunii martie), la temperaturi ale apei de 3-6°C, atingând maximul în luna aprilie (9-13°C) și se prelungește uneori până în luna august la 22°C. Icrele sunt pelagice. Locurile de reproducere sunt situate pe Dunăre, între Brăila și Călărași, dar și mai în amonte, pe o distanță a cărei lungime oscilează de la an la an, între 180-900 km. În prezent, pe Dunăre, poate migra doar până la Porțile de Fier II. După unii cercetători, maturarea gonadelor nu se termină înainte ca scrumbia să parcurgă primii 200 km pe Dunăre.
Adulții slăbiți, după reproducere sunt epuizați și parazitați, un mic procent dintre ei reușind să se întoarcă în mare. Îndată ce eclozează, puietul se îndreaptă spre mare. Dar staționează până în sezonul de toamnă, în spațiul îndulcit din fața gurilor Dunării, unde găsește hrană din abundență, după care continuă migrația către sudul Mării Negre.
Importanță
Este una din cele mai importante specii pentru pescuitul industrial în aria Rezervației Biosferei Delta Dunării. În Marea Neagră, se capturează ocazional un număr mic de exemplare, la talienele marine instalate pentru șprot și hamsie. Ponderea cea mai mare o constituie pescuitul în Dunăre, în perioada migrației de reproducere. Se pescuiește cu ave de scrumbie trase în derivă, lestate pentru pescuitul între ape sau aproape de fund. Perioada de pescuit se desfășoară pe toată durata migrației, cu stabilirea pe 4 sectoare ale Dunării a unor intervale succesive optime de prohibiție care să se suprapună cu deplasarea în amonte a peștilor, pentru protejarea unui stoc reproducător suficient cât să genereze un număr semnificativ de urmași.
Ce face acest proiect pentru Scrumbia de Dunăre
Specia Alosa immaculata este una de mare interes comercial fiind pe locul 2 în capturile din Rezervația Biosferei Delta Dunării. Este permis pescuitul industrial cu respectarea prevederilor din Anexa V a Directivei Habitate. Aceasta presupune prelevarea și exploatarea speciei doar cu existența și respectarea unor măsuri de management. Pentru a se evita colapsul speciei ca urmare a exploatării intensive, sunt necesare studii periodice asupra speciei, dar mai ales asupra stocului exploatabil. Astfel de studii, care în cazul proiectului de față presupun identificarea parametrilor biologici, ecologici și cei pescărești de creștere a populațiilor de scrumbie precum și estimarea stocului exploatabil. În cadrul proiectului s-au folosit și tehnologii moderne de găsire a peștilor cu Sonar – Fish Finder pentru a se observa traseul de migrație, cantonarea indivizilor la anumite adâncimi în funcție de condițiile hidrometeorologice. Rezultatele studiului dau posibilitatea Administratorului resursei (ARBDD) să adopte măsuri optime de management pentru exploatarea durabilă care să conducă la îmbunătățirea stării de conservare a speciei.