Șoim dunărean Falco cherrug Gray, 1834

Descriere

Șoim de talie mare ( ♂ 730–990 g, ♀ 970–1300 g; anvergura 97–126 cm), cu pene de un colorit variabil; capul albicios până la maro, cu dungi întunecate. Juvenilii în general mai închiși la culoare și cu dungi mai pronunțate decât adulții. Inelul orbital, ceara de la baza ciocului și picioarele sunt galbene la adulți și albastru-cenușii până la gri la juvenili. Variabilitatea geografică a penajului este considerabilă. Șoimul dunărean este fizic adaptat pentru a vâna în zone deschise și aproape de nivelul solului prezentând o manevrabilitate ridicată și fiind capabil să realizeze accelerări rapide. Aceste abilități îl fac capabil să vâneze rozătoare terestre de talie medie precum popândăii dar și diferite specii de păsări atât în habitate agricole, stepe cât mai ales în zone umede. Chiar dacă un șoim dunărean poate atinge vârsta de 10 ani în sălbăticie, durata unei generații pentru această specie este calculată ca fiind de 6,4 ani.

Distribuție

Este o specie rară de șoim răspândită din Europa central-estică, sudul Rusiei, Asia Mică până în Asia Centrală și sudul Siberiei Centrale. Populațiile de șoim dunărean sunt sedentar-migratoare în arealul de distribuție. În general, populațiile migratoare din Europa iernează în Orientul Mijlociu, nordul și nord-estul Africii. Se consideră că exemplarele adulte din Europa centrală (inclusiv România) în mare parte iernează în apropierea zonelor de cuibărit dacă resursele trofice și condițiile meteorologice le permit. În ultimii ani se înregistrează o tendință de creștere a numărului de exemplare care rămân să ierneze în Sicilia și nu mai traversează Mediterana spre cartierele de iernare din nordul Africii. Populația europeană a suferit un declin pronunțat în ultima jumătate de secol, în paralel cu o reducere a arealului.

Răspândirea în România

Până la mijlocul secolului trecut cuibărea în mod constant în delta și lunca Dunării, Dobrogea, Moldova, Muntenia și Banat, populând mai ales dumbrăvile din luncile râurilor, unde era considerat o specie relativ frecventă. Astfel o altă denumire populară a speciei era și aceea de "șoim de dumbravă". Începând cu anii 1960-1970, cuibăritul șoimului dunărean este semnalat doar în Delta Dunării, utilizând cuiburile nelocuite de codalb. În 1989, ultima pereche cunoscută de șoim dunărean din Delta Dunării dispare. Abia la sfârșitul anilor '90 câteva perechi de Falco cherrug au fost redescoperite în Munții Măcin. Astfel, în iunie 1997 ornitologul austriac P. Wiedner a găsit o pereche de Falco cherrug în stâncăriile din apropierea localității Greci. În 1998 a fost deja identificată a doua pereche iar câțiva ani mai târziu cea de-a treia în Munții Măcin. În anii 2005-2010 specia este semnalată cu regularitate în vestul țării, în apropierea graniței cu Ungaria astfel încât pe fondul creșterii populației cuibăritoare din țara vecină și a măsurilor de conservare din regiunea Banatului (desemnarea Parcului Natural Lunca Mureșului, desemnarea rețelei Natura 2000, montarea de cuiburi artificiale) în anul 2011 se identifică prima pereche cuibăritoare de șoim dunărean în regiune. În următorii ani se înregistrează o creștere exponențială a numărului de perechi cuibăritoare pe fondul amplasării unui număr mare de cuiburi artificiale pe stâlpii de înaltă tensiune.

Habitat

Preferă zonele deschise bogate în rozătoare și specii de păsări de talie medie. Astfel ținuturile stepice, zonele umede și habitatele agricole exploatate în mod extensiv reprezintă habitate favorabile pentru șoimul dunărean. Preferă arboretul de câmpie, pădurile de luncă, zone aflate deseori lângă ape, stâncării, mai ales cele din zonele joase.

Populațiile cheie din Europa sunt cele din Ucraina și Ungaria. În ambele țări efective importante ale acestei specii folosesc cu precădere cuiburile de Corvidae (specii din familia ciorilor) construite pe stâlpii de medie și înaltă tensiune care traversează zonele agricole.

Campaniile susținute de montare a cuiburilor artificiale pe stâlpii de înaltă și medie tensiune, dar și pe arbori, au "ajutat" populația de șoim dunărean să colonizeze importante teritorii agricole.

Atât în zona Dobrogei de Nord, cât și în zona Dobrogei Centrale, au fost observate cu regularitate exemplare ale acestei specii hrănindu-se în zone agricole, preferând îndeosebi terenurile care oferă o alternanță a habitatelor de stepă și a zonelor arabile.

Amenințări

• Pierderea/alterarea habitatelor
• Diminuare/dispariție resurse trofice
• Electrocutare pe linii de medie și joasă tensiune
• Poluarea și utilizarea ilegală a otrăvurilor
• Antropizarea

Ce face acest proiect pentru Șoimul dunărean (Falco cherrug)

În cadrul proiectului se construiesc și se montează 70 de cuiburi artificiale rezistente pe termen lung (din plăci de aluminiu) pe stâlpii de medie și înaltă tensiune în habitatele favorabile speciei din perimetrul ROSPA0031 Delta Dunării și Complexul Razim-Sinoie și Rezervația Biosferei Delta Dunării.